Interim management din perspectiva unui fost corporatist, sau de ce un interim manager nu este un mercenar.
iunie 29, 2017
„Cumpărăm” sau „producem” talente?
iunie 29, 2017
Show all

Scrisoare de mulțumire…sau top 3 lideri care m-au inspirat !

Un articol Harvard Business School – urmare a studiului efectuat pe 838 manageri, 6 companii multinaţionale, 3 continente, relevă opinia acestora cu privire la 11 caracteristici ale unui lider: caută oportunităţi de a învaţa, acţionează cu integritate, se adaptează la diferenţe culturale, urmăreşte să  facă diferenţa, caută să înţeleagă afacerea,  obţine ce-i mai bun în oameni, priveşte lucrurile dintr-o perspectivă diferită, cere şi oferă feedback, învaţă din greşeli, are curajul de a-şi asuma riscuri, este deschis la critici.

Un articol Harvard Business School – urmare a studiului efectuat pe 838 manageri, 6 companii multinaţionale, 3 continente, relevă opinia acestora cu privire la 11 caracteristici ale unui lider: caută oportunităţi de a învaţa, acţionează cu integritate, se adaptează la diferenţe culturale, urmăreşte să  facă diferenţa, caută să înţeleagă afacerea,  obţine ce-i mai bun în oameni, priveşte lucrurile dintr-o perspectivă diferită, cere şi oferă feedback, învaţă din greşeli, are curajul de a-şi asuma riscuri, este deschis la critici.

Eu nu-mi doresc să ţin o pledoarie despre lideri, calităţile lor excepţionale, definiţii, concepte şi modele de leadership ci mai degrabă să fac o confesiune de suflet…o  abordare poate prea sentimentală, dar extrem de sinceră.

Când am decis în 2008 să renunţ la cariera corporatistă, după 13 ani de activitate intensă în multiple zone geografice, industrii şi corporaţii diferite, aflându-mă spun unii în “plină glorie” profesională, am declarat răspicat că nu mă voi mai întoarce niciodată în “sistem” şi că pentru mine carierismul exagerat a fost o greseală… Mult mai târziu, aronganţa declaraţiilor anterioare pălea uşor în faţa evidenţelor: corporaţia era provocare, adrenalină, motivaţia profesională pe care încercam să le compensez cu noua carieră de consultant, în liniştea nou dobândită graţie reîntoarcerii la familie. A fost un moment de bilanţuri, am încercat să găsesc motive pentru toate transformările la care mă supusesem benevol şi inevitabil am ajuns să mulţumesc tuturor celor care mă făcuseră un om norocos în diferite momente ale existenţei mele. Mă molipsesc rapid de entuziasmul celor pasionaţi de ceea ce fac, de cei cu viziuni îndrazneţe şi vise pe măsura, de cei care au experienţe memorabile de viaţă, fiind mai mult decât un model de lider. Pentru mine aceştia au fost şi sunt liderii mei de suflet, fiind mai mult sau mai puţin persoane publice! Amintirea lor reprezintă o constantă care mă motivează şi mă provoacă mereu.Numele lor nu este atât de important… însa efectul creat…capital!

Septembrie 2003 – o zi cu agenda încărcată din viaţa unui profesionist la început de drum, un telefon din conducerea companiei unde lucram atunci care îmi schimba definitiv cariera….”Am o veste, de mâine vei fi Director de achiziţii în companie…ai întrebări?”. După o pauză lungă, am şoptit timid “Dar sunteţi sigur? Dacă nu fac faţă?”. “O să faci fără probleme, pentru mine tu eşti o certitudine, nu un semn de întrebare!”. De atunci totul s-a schimbat. Acel lider a văzut dincolo de ceea ce eu ştiam, a investit timp şi mi-a insuflat dorinţa şi ambiţia de a face mai mult şi mai bine. Ştia să îţi fie prieten şi conducător în acelaşi timp, îşi asuma riscuri şi construia încredere. Abordabil şi uman, avea marele dar de a şti când trebuie să te bată pe umar şi să îţi spună unde ai greşit cu zâmbetul pe buze, lăsandu-te apoi să găseşti singur calea cea mai bună. Cu acel lider a “crescut” în companie o întreagă generaţie care încă se identifică prin numele său, indiferent unde se află acum. Unii l-ar putea condamna ca lider “old school”, eu îl numesc simplu – omul de la care a început cu adevărat cariera mea.

2007-2008 – unul din cei 2 ani de studii EMBA, un sentiment acut de vinovăţie faţă de familia trecută de ani buni pe locul doi şi ambiţia  profesională de a crea o afacere personală cel puţin la acelaşi nivel cu ce reuşisem să creez în corporaţiile prin care trecusem. Inspiraţia a venit de la un lider autentic, membră în echipa programului EMBA, pragmatică şi foarte optimistă care fără să ştie, ne schimba unora dintre noi drumurile. Ne provoca mereu, atrăgându-ne în discuţii menite să arate tocmai uriaşele diferenţe între noi şi beneficiul diversităţii. Dedicată până la extrem muncii sale, atentă la detalii şi fin observator, transmiţându-şi ideile cu convingere, ne-a dat şansa să ne validăm cunoştintele şi aptitudinile împreună cu colegii de proiect din medii diferite de afaceri, ca indivizi în primul rând. Cea mai importantă lecţie învătată:  reuşita este destinată numai celor care cred în puterea lor, indiferent ce doresc să facă…aşa am fondat compania proprie de consultanţă!

Ianuarie 2008 – spre finalul programului EMBA, cu câteva luni înainte de o posibilă relocare corporatistă pe termen lung în străinătate. Oboseală, dubii, frământări şi nesiguranţă, dorinţa tot mai acută de balans între profesie şi viaţa aceea privată pe care prietenii mi-o sugerau cu delicateţe ca necesară. Toate acestea mărturisite într-un grup de buni prieteni EMBA, în faţa unui altlider autentic dintr-o companie de servicii respectată în industrie. O persoană puternică şi inspiraţională deopotrivă, cu experienţe de viaţă memorabile, înzestrată cu o formidabilă intuiţie, conducând cu pasiune şi empatie, care m-a ajutat să văd că nu este nimic rău să schimb radical cariera, să găsesc balansul mult dorit fără ca acest lucru să fie un eşec. Graţie sfaturilor primite, m-am întors la valorile simple ale vieţii, la bucuriile mărunte, am învăţat să accept schimbările ca parte normală a vieţii, am învăţat să-i preţuiesc mai mult pe cei dragi de acasă, am reînvăţat să fiu eu!

Ȋmi permit încă să cred că modelul de lider nu este un articol pe care să îl “porţi” pentru că este la modă la un moment dat, oricât de mult ar fi el predicat şi comunicat ca fiind “în trend”. Liderul care te inspiră trebuie să îţi ofere mai întâi de toate o stare de spirit în diferite momente ale vieţii tale şi să te ajute să nu uiţi că întreaga “viaţă este o stare de spirit” (n.a.- “Un grădinar face carieră”-Jerzy Kosinski).